Problema fondurilor moldoveneşti de investiţii a fost readusă recent în atenţia opiniei publice. De fapt, mulţi şi uitaseră de aceste instituţii, care de ani buni se află într-un interminabil proces de lichidare, ce presupune vânzarea activelor şi repartizarea banilor obţinuţi către acţionari. Şi iată că o bună parte din aceşti bani şi anume acei depuşi de către lichidatorii fondurilor în Investprivatbank, au dispărut odată cu falimentarea băncii.

Problema a intrat în vizorul presei după ce guvernatorul Băncii Naţionale, Dorin Drăguţanu, a declarat, că fondurile de investiţii, de rând cu celelalte persoane juridice-deponenţi ai Investprivatbank, îşi vor recupera printre ultimii depunerile, ceea ce presupune 5-7 ani de aşteptare.

Iar dacă ţinem cont de faptul că acţionarii fondurilor păgubaşe sunt căteva sute de mii de cetăţeni, toată povestea capătă o conotaţie socială acută. De altfel, deşi suma depunerilor fondurilor de investiţii în Investprivatbank se ridică la 180 mil. lei, unui singur acţionar îi revin în medie circa 300 de lei, asta este tot cu ce s-au ales simplii noştri concetăţeni din privatizarea contra bonuri a patrimoniului public de la mijlocul anilor 90. Dacă e să ne amintim de evoluţia şi activitatea fondurilor de investiţii putem să constatăm, că aceasta nu este cea mai mare pierdere a acţionarilor, pe parcursul activităţii sub paravanul unor operaţiuni de consolidare a portofoliilor, multe dintre ele au înstrăinat cele mai bune active, iar cele rămase nu au fost suficient de profitabile pentru a constitui o bază pentru activitatea de mai departe a fondurilor. De aici a rezultat şi următorul pas – lichidarea sau reorganizarea. Doar şase din cele 42 de fonduri, ce au participat la privatizarea în masă s-au reorganizat în simple societăţi pe acţiuni. Celelalte, forţat sau benevol, au fost supuse lichidării, pachetele de acţiuni din posesia lor fiind vândute. Acest proces a fost, de altfel, destul de transparent, fiind efectuat prin intermediul licitaţiilor la Bursa de Valori. Cu toate acestea, şi în acest caz persistă senzaţia că acţionarii fondurilor au fost nedreptăţiţi. Pe parcursul a 3-4-5 ani şi mai mult, lichidatorii au efectuat la bursă mai multe runde de licitaţii (până la 25), după fiecare dintre ele preţul de vânzare a acţiunilor fiind diminuat. Iar în 2008, nemaiavând unde să scadă preţurile, Comisia Naţională a Pieţei Financiare a aprobat vânzarea acţiunilor rămase încă în portofoliile fondurilor la cel mai mic preţ propus de cumpărător. Astfel multe din pachetele de acţiuni ale fondurilor printre care şi unele destul de bune au fost vândute la preţuri derizorii, în multe cazuri chiar de un ban acţiunea. S-ar părea că totul este corect, bursa este bursă, iar piaţa oferă cel mai bun preţ, mai ales la  licitaţii. Însă unele dintre pachetele cumpărate la preţuri de nimic erau revândute peste ceva timp la preţuri de zeci şi chiar sute de ori mai mari.  Astfel ajungem la concluzia, că procesul de vânzare a activelor fondurilor nu a fost destul de eficient şi nu a oferit vânzătorului cel mai bun preţ posibil.

În final, avem această situaţie cu Investprivatbank, care încununează opera. Partea ridicolă constă în faptul că problema cu depozitele fondurilor în Investprivatbank le-au contrapus pe cele două autorităţi de supraveghere a pieţei financiare – CNPF şi Banca Naţională, fiecare dintre ele reproşându-i celeilalte greşeli în activitate. BNM spune că lichidatorii fondurilor trebuiau să evalueze corect riscurile când au plasat banii în Investprivatbank (CNPF gestionează banii fondurilor lichidate forţat), pe când CNPF consideră că Banca Centrală n-a făcut tot posibilul pentru a preveni falimentul, deci este vorba despre o evaluare inadecvată a riscurilor activităţii Investprivatbank. 

De menţionat faptul că printre proiectele din ultimii ani ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare s-a numărat şi iniţierea unor procese de formare a unor fonduri de investiţii  clasice, care să atragă banii liberi de la populaţie în economia reală. De altfel, fondurile de investiţii ocupă un loc destul de important într-o economie de piaţă. La noi, graţie reputaţiei proaste obţinute pe parcursul scurtei existenţe a fondurilor, se pare că degrabă ele nu vor fi create, cât despre un loc important în economie nici vorbă.