Economist

La 13 ianuarie 2012 a fost pus în aplicare un capitol nou din Codul fiscal (cap. 11/1) care se referă la metodele indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice. Pe scurt, reglementările noi, pe larg dezbătute până la adoptarea lor, introduc dreptul organelor fiscale de a calcula impozit pe venit persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova în baza aplicării metodelor indirecte de estimare a veniturilor, adică în baza informaţiilor provenite din alte surse decât dările de seamă fiscale ale persoanei respective.

Roger Gladei, Managing Partner GLADEI & PARTNERS
www.gladei.md

Surele de informaţie sunt băncile, notarii, registratorii independenţi, organele vamale, organele de drept, bursele de valori, BNM, CRIS Registru şi, mai nou, companiile turistice (cu privire la foile turistice procurate) şi companiile de asigurare (cu privire la contractele de asigurare încheiate).

Mai mult, organul fiscal poate utiliza şi informaţii obţinute prin analize, măsurări, comparări, cercetări proprii, dar şi prin „mijloace speciale” (termenul nu este definit în Codul fiscal şi are un iz de investigaţii operative).

În baza informaţiilor colectate, organul fiscal va determina dacă venitul impozabil estimat diferă de cel declarat şi, în caz pozitiv, va calcula impozit pe venit asupra diferenţei.

Estimarea se va face în baza uneia sau mai multora dintre cele 4 metode prevăzute de lege, şi anume: metoda cheltuielilor (compararea cheltuielilor individuale cu veniturile declarate), metoda fluxului de mijloace băneşti (compararea fluxurilor bănești cu sursele de venit şi utilizarea lor), metoda proprietăţii (creşterea sau descreşterea proprietăţii: bunuri imobile, valori mobiliare, mijloace de transport şi mijloace băneşti) şi alte metode utilizate în practica internaţională.

În fond, legea conţine şi clauze de amnistie fiscală, or imobilele a căror construcţie a început până la 1 ianuarie 2012, dar şi mijloacele băneşti deţinute până la aceiaşi dată şi declarate fiscului până la 31 decembrie 2012, nu vor fi luate în calcul la estimarea veniturilor impozabile.

La fel, nu se vor lua în calcul şi veniturile din care s-a produs reţinerea finală a impozitului conform art.90/1 Cod fiscal şi veniturile obţinute peste hotare, inclusiv cele transmise rudelor de până la gradul III (impozitarea gastarbeiter-ilor nu ar fi adus dividende politice).

Astfel, orice persoană fizică care în timp de un an obţine proprietăţi în valoare cumulativă ce depăşeşte 1 milion lei sau efectuează cheltuieli individuale (altele decât pentru obţinerea de proprietăţi) ce depăşesc suma de 300 mii lei, se poate aştepta la o atenţie deosebită din partea organelor fiscale.

Şi cum această atenţie nu este cea mai dorită din partea contribuabilului, legea introduce şi reguli, aparent clare şi echilibrate, de „verificare a persoanei fizice” (de fapt, până aici legea se referea la verificarea veniturilor, nu a persoanei). Etapele verificării sunt: (i) analiza şi selectarea persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării, (ii) verificarea fiscală prealabilă şi (iii) controlul fiscal.

Selectarea persoanelor care vor fi supuse verificării prealabile se va face conform unei proceduri aprobate de organul fiscal. Selectarea trebuie precedată de analiza riscurilor în scopul stabilirii domeniilor cu cel mai înalt grad de risc al nedeclarării veniturilor.

Dacă în urma verificării prealabile se constată existenţa diferenţei între venitul estimat şi cel declarat, organul fiscal dispune iniţierea controlului fiscal, care poate rezulta în calcularea impozitului pe venit suplimentar.

În esenţă, reglementările noi nu fac decât să transpună în viaţă principiul de bază al asietei fiscale – aşezarea justă a sarcinilor fiscale (art.58 din Constituţie). La fel, Concepţia reformei fiscale, aprobată în 1997, instituie drept obiective principale sporirea încasărilor bugetare, stimularea dezvoltării economice şi redistribuirea veniturilor între diferite pături ale populaţiei.

Teoretic, normele noi trebuie să servească realizării acestor obiective şi să prevină evaziunea fiscală din partea persoanelor fizice. Mai mult, colectarea veniturilor publice suplimentare, pe seama evazioniştilor, ar permite alocarea cheltuielilor bugetare suplimentare pentru şcoli, spitale şi drumuri.

În practică însă, există riscul că instrumentele noi vor fi utilizate împotriva oponenţilor politici şi a concurenţilor în afaceri, şi asta datorită modului extrem de defectuos, pe alocuri, al administrării fiscale.

Utilizată impropriu, metoda nouă nu numai că nu va servi scopului pentru care a fost pusă în aplicare, ci dimpotrivă va creşte inegalitatea şi evaziunea fiscală.  Cu toţii am dori să prevenim acest fenomen, pentru a nu fi în poziţia ca peste câţiva ani să fie pornită încă o cruciadă împotriva celor care nu aplică corect legea, decât că trenul va fi plecat.