Economist

Industria publicaţiilor digitale – trecerea de la hârtie la suportul electronic – a rămas înţepenită în blockstart-uri de ani buni. Până şi Steve Jobs a încercat să-i dea un impuls şi s-a lovit de opacitatea publisherilor care, după ce şi-au distribuit conţinutul gratis pe un internet mult mai înclinat să fure decât să atribuie, dau vina, acum, pe acelaşi internet, şi nu pe propria lipsă de viziune. Se schimbă doar suportul de hârtie cu cel digital, sau şi modelul de business?

Raportul „Newspapers & the Internet: 2011 to 2015”, al companiei de studii Generator Research, arată că, la nivel internaţional, veniturile din publicitate ale publicaţiilor în mediu digital vor creşte de la 8,2 miliarde de dolari în acest an, la 15,7 miliarde în 2015. Aşadar, o creştere de peste 90%, sau un avans anual mediu (CAGR) de 17%.

Dar, din cauza diminuării severe a veniturilor din print, mai ales pe pieţele internet dezvoltate, veniturile toate ale presei scrise (pe hârtie sau digital) aproape că va stagna în următorii cinci ani. Se aşteaptă atingerea unei valori de 130,1 miliarde de dolari în 2015 faţă de 126,5 miliarde de dolari în prezent.

Desigur, printul tradiţional are de înfruntat o competiţie mai acerbă pe pieţele unde serviciile internet sunt mai dezvoltate – de la ştiri online la social media şi chiar propriile pagini de internet, de cele mai multe ori oferite gratuit. Pe astfel de pieţe veniturile din publicitate s-au prăbuşit, literalmente, între 2006 şi 2010, menţionează raportul Generator Research:

Marea Britanie – scădere de 30,8%;

Spania – 37,5%;

Danemarca – 33,2%;

Norvegia – 40%;

Polonia – 29,8%;

Japonia – 36%.

Pe piaţa din SUA, ziarele şi revistele au pierdut câte 10 dolari în print la fiecare doar un dolar câştigat în mediul digital, arată Business Week. Ceea ce înseană că schimbarea nu este doar una de suport, ci şi de structură – redacţii mai mici şi mai flexibile, tăieri de costuri – dar nu neapărat schimbări de model de business.

Business Week menţionează succesul trecerii la abonamentele digitale în cazul unor publicaţii americane, cum ar fi The New York Times, ceea ce va determina circa 100 de ziare şi reviste americane să urmeze acelaşi model în cursul anului 2012.

Potrivit raportului menţionat anterior, pe pieţele unde internetul se află de abia în faza de expansiune, situaţia se prezintă diferit. Veniturile din advertising pe print ale publicaţiilor din India (cea mai mare piaţă ca tiraje) au crescut cu nu mai puţin de 70,4% între 2006 şi 2010 (e drept că şi tirajele au crescut cu peste 40%). Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi pe pieţe precum Indonezia (creştere de 18% în acelaşi interval), Croaţia (40%), Bulgaria (67% – sic!), Mexic (24,3%) sau Egipt (27,8%).

În mod normal, România ar trebui să se plaseze în cea de-a doua categorie, dar lucrurile stau diferit. Veniturile din publicitate au scăzut dramatic pe print şi stagnează la cel mai mic nivel din Europa în online. Ar putea fi taxarea conţinutului o alternativă? O analiză a The Industry privind abonamentele la conţinut digital (paywall) în rândul publicaţiilor româneşti arată că lucrurile se mişcă tare greu în această direcţie.

După ce şi-au dat dat conţinutul gratuit pe internet ani buni, marii publisheri autohtoni discută – în sfârşit – de introducerea unui sistem de paywall la nivel naţional, dar bineînţeles că şansele sunt mici. „Nu cred în reuşita unui astfel de sistem, vorbind de un paywall comun între publisherii mari. Motivul principal este că piaţa e prea fragmentată şi, în plus, nimeni nu-şi asumă riscurile”, spune Augustin Roman, director executiv la Gazeta Sporturilor, pentru The Industry.

Bineînţeles că nimeni nu îşi asumă riscurile să ceară bani pe un conţinut slab calitativ şi prea puţin original. În plus, înţelegerile privind un sistem unitar de taxare a publicităţii online doar la cost per afişare, astfel încât să poţi regla veniturile din „robinetul” de trafic, sunt, încă, prioritare.

Alternativa? De luat în calcul la nivel internaţional, dar destul de sumbră, deocamdată, în România.

Modelul gândit de Steve Jobs, de a livra conţinutul publicaţiilor pe dispozitivele mobile, pare mai greu de realizat fără însuşi Jobs. Dar, până în 2015, baza instalată de smartphones, tablete şi dispozitive eReader va atinge 2,8 miliarde, marea majoritate fiind conectate la internet şi capabile să redea conţinut media la nivel de calitate bun. Prin comparaţie, totalul tirajelor ziarelor la nivel mondial în 2015 va fi de 1,8 miliarde de exemplare.

Fără discuţie, distribuţia de conţinut pe dispozitive electronice – cu sau fără plată, dar, preferabil, cu – este o alternativă mai mult decât interesantă. Şi direct accesibilă oamenilor capabili să acţioneze astfel de dispozitive, deci şi mai pretenţioşi, teoretic cel puţin, la calitatea conţinutului.

businesscover.ro