Ce sunt subvențiile? La drept vorbind, subvențiile nu sunt decît prețul plătit de Guvern pentru bunăstarea agricultorilor și securitatea alimentară a țării. Fiecare țară își are prețul său: UE a dat peste 57 de miliarde de euro țăranilor în 2011, SUA – puțin peste 20 de miliarde de dolari, iar noi, – 400 milioane lei. Toți agricultorii, însă, au ceva în comun. Indiferent de zona geopolitică – toți cred că subvențiile sunt insuficiente. Așa să fie?
Dacă tot vrem în UE, cel mai înțelept lucru ar fi să adaptăm politicile noastre în agricultură la cele europene. Uniunea Europeană a creat o singură politică, cu obiective şi instrumente durabile. Vorbim aici despre Politica Agricolă Comună. Politică care se axează pe dezvoltarea agriculturii într-un mediu rural sănătos și pe stabilitatea veniturilor agricultorilor. Un fapt nu mai puţin important a fost şi stabilitatea ei pe parcursul timpului. Deşi PAC a trecut printr-o serie de reforme, cele 3 obiectivele ale acesteia au rămas aceleaşi de la crearea ei în 1957.
În cadrul PAC actuale, agricultorii nu mai primesc bani doar pentru a produce alimente. Principalul reper este cererea pe piață. Se iau în considerare preferințele consumatorilor și ale contribuabililor, lăsând, în același timp, agricultorilor libertatea de a produce ceea de ce are nevoie piața. Dacă în trecut agricultorul primea cu atât mai mult cu cât producea mai mult, în cadrul sistemului actual ajutoarele sunt plătite agricultorilor independent de nivelul producției. Ce au avut de cîștigat din asta? Foarte simplu. Au rezolvat problema migrației de la sat la oraș. Agricultorii nu mor de foame și au uitat demult de sapă.
O altă abordare
Dar poate nu dăm deloc subvenții. Poate subsidiile în agricultură nu sunt decît un sac fără fund, costisitoare pentru consumator, dăunătoare pentru mediu şi distorsionează concurența? Din 1984 cei din Noua Zeelandă nu mai dau subvenții. Și nimic strașnic nu s-a întîmplat. Şomeri mai mulți nu au. De mîncat mănîncă bine, ba mai și hrănesc cu kiwi și dau de băut la jumătate de glob (inclusiv europenilor și americanilor). Iar guvernarea de acolo se ocupă cu susținerea fondurilor de cercetare în agricultură.În jur de 1% din bugetul de stat.
Ce se face la noi și unde se duc banii? Moldova, Republica off…
În perioada 2006-2011 s-au dat 2,4 miliarde de lei din Bugetul de Stat pentru subvențiile în agricultură. În același timp, încă aproximativ 100 de milioane de dolari au fost alocați în sectorul agroindustrial de către donatorii externi.
Agricultorii oftează că banii sunt puțini. Oftează Statul că nu are mai mulți bani. Se dau bani pentru tehnică agricolă, sere, livezi și vii, animale de prăsilă, ferme, creditare și asigurarea riscurilor în agricultură.
Și nici una dintre părți nu îndrăznește să discute cît de bine sunt fundamentate politicile în agricultură, direcțiile și măsurile de subvenționare. Dacă anume acestea reflectă necesitățile sectorului agricol. Pentru că în final, mîncăm legume de import, am ramas la sapă – cei care nu au plecat în Italia. Avem terenuri abandonate. Șomeri la țară sunt și ei. Și culmea – plătim de trei ori pentru același lucru. Mai întîi, pentru asigurarea terenurilor impotriva secetei, grindinii, inundațiilor. Mai dăm bani și pentru procurarea instalațiilor de irigare, a plaselor antigrindină. Totul ca la sfîrșit de an să mai dăm o dată bani din Fondul de rezervă pentru compensarea pierderilor în urma calamităților naturale.
5 raionane au beneficiat de cele mai mari subvenții pe cap de locuitor: Bălți, Cantemir, Ocnița, Dondușeni, Rîșcani – raioane relativ bogate. Cei mai puțini bani i-au primit Nisporeni, Călărași, Strășeni, Telenești, Ialoveni.
Din cele 16 subiecte de subvenționare aplicate în 2006-2011, doar 4 au fost permanente. Mai mult ca atît, nimeni nu cunoaște cât timp va fi în vigoare o măsură de subvenționare sau alta. Aceasta creează dificultăți considerabile pentru planificarea afacerilor.
Totul, din cauză că nu avem politici consistente și durabile în agricultură. Măsurile de subvenționare nu sunt parte din programe de dezvoltare pentru a atinge obiectivele (generale) definite în documentele de țară și/sau sectoriale. Astfel, nu este clar în ce mod și în ce măsură acestea contribuie la atingerea obiectivelor aprobate.
Un alt aspect este susținerea micilor producători agricoli. Însă rezultatele obținute pentru mai multe măsuri arată că principalii beneficiari sunt totuși producătorii mai mari. Și pentru ca tabloul să fie întreg, doar 20 % dintre beneficiari au primit 80% din aceste 2,4 miliarde lei. Metodele utilizate pentru direcționarea subvențiilor către producătorii mici și stimularea noilor afaceri nu au fost reușite.
Măsurile de subvenționare nu reflectă o politică explicită privind piața în sectorul agricol. Opinia predominantă este că Republica Moldova nu are capacitatea de a influența, prin subvenții, prețul pentru produsele agricole și, prin urmare, nu are rost o astfel de implicare.
Care este atunci impactul acestor milioane în agricultură?
Autor: Tatiana Savva pentru bloguvern.md
Lasă un comentariu