La 25 mai curent a fost publicată așa-numita “Lege a celor 53 legi”, denumire pe care actul legislativ a meritat-o grație faptului că modifică și completează nici mai mult nici mai puțin de 53 legi în materii privind plăți și transferuri în monedă națională și valută străină; aspecte privind banii; cursul valutar, dar și alte aspecte. Promotor al legii în cauză este Banca Națională a Moldovei („BNM”).
S-au operat inclusiv și modificări a 3 articole din Codul Civil, și anume art. 585, 869 alin. (1) şi la art. 1237 alin.(3), ce constau în înlocuirea sintagmei “rată de refinanțare” cu sintagma “rată de bază”.
La prima vedere s-ar părea că modificarea expresiei în cauză este nesemnificativă, neaducând schimbări de conținut a articolelor în cauză. Noi însă considerăm că modificarea este binevenită pe partea “justificării legalității calculării dobânzii”. În sfârșit practica merge în pas cu gramatica și legea ca și BNM discută despre un indicator unic: rata de bază. Deși deseori se trecea cu vederea necorespunderea între noțiunea legală indicată în lege “rată de refinanțare” și indicatorul adoptat de BNM “rată de bază” invocat pentru diverse calcule (a dobânzii legale de întârziere, a dobânzii la împrumut sau a dobânzii flotante la contractul de credit bancar); existau și situații în care cei ce invocau rata de bază în beneficiul lor s-au ciocnit cu imposibilitatea argumentării că noțiunile în cauză ar coincide (aceasta dacă cealaltă parte făcea opoziție calcului).
BNM potrivit atribuțiilor sale indicate la art. 26 a Legii 548/1995 prin Consiliul de administraţie, este împuternicită „a stabili politica monetară în stat, inclusiv limitele ratelor dobânzii la instrumentele politicii monetare…” În virtutea acestei atribuţii, BNM stabileşte următoarele rate ale dobânzilor: (i) rata de bază aplicată la principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt; (ii) ratele de dobândă la creditele overnight; (iii) ratele de dobândă la depozitele overnight; (iv) rata de bază la creditele acordate pe termen lung.
După cum rezultă şi din denumirea acestor indicatori, nici unul dintre ei nu se referă la „rata de refinanţare” (a se menţiona că o astfel de noţiune exista în anii 1990, dar ulterior a fost abandonată). Prin urmare, există loc de interpretare pe partea aplicării legii în timp, la momentul de până la data de 25 mai 2012, în perioada când dobânda de întârziere (legală) urma să fie calculată ca 5% (în raporturi în care participa consumatorul) sau respectiv 9% (în alte raporturi) peste rata de refinanțare a BNM.
De asemenea, potrivit modificărilor operate, în contractele de împrumut rata dobânzii trebuie să fie stabilită într-o relație rezonabilă cu rata de bază (care la moment este stabilită la 4,50% anual), iar în contractele de credit bancar cu dobânda variabilă (sau “flotantă”) aceasta se va efectua în funcţie de: rata de bază a Băncii Naţionale, de rata inflaţiei şi de evoluţia pieţei, ținându-se cont de regulile echităţii.
Aelita Orhei, Senior Associate,
GLADEI & PARTNERS
Lasă un comentariu