Imaginea Europei a avut de suferit nu numai din cauza propriei crize şi a amatorismului cu care unele ţări şi-au tratat populist interesele financiare, ci, de asemenea, sub presiunea externă venită din partea unor state aflate în plină dezvoltare, ca India sau China.
Europa, altădată aflată în vârful creaţiei tehnice şi ştiinţifice, se află, acum, gata să vândă acestor concurenţi ai ei nu numai tehnologiile sale de vârf, dar şi propria capacitate de creaţie, prin studenţii care pătrund cu succes în universităţile Europei, au acces la studii şi cercetări, se afirmă ca inovatori pricepuţi şi se dovedesc dornici de a-şi afirma iniţiativa.
În acest timp, Europa lasă impresia că se află la un pas de declin şi că ignoră importanţa menţinerii punctelor sale forte de altădată. Problema Europei stă în aceea că ea nu reuşeşte să-şi transforme cercetările actuale în produse imediat vandabile.
Dar, pe aşa ceva, Europa n-a mizat niciodată. Europa a fost întotdeauna centrul cercetării în perspectivă. Succesul cercetării pe termen scurt a fost caracteristic Americii, în timp ce cercetarea pe termen lung a aparţinut Europei. Ea şi-a vândut adesea inteligenţa la preţ bun, iar americanii au cumpărat-o, au adaptat-o inteligenţei lor şi au valorificat-o rapid.
Ştiinţa modernă a început acum trei secole
Europa anilor noştri încearcă să-şi valorifice rezultatele imediat, ceea ce nu-i stă în fire. Europa dispune de universităţi pregătite să studieze viitorul îndepărtat, dispune de cercetători dispuşi să descopere domenii încă necercetate.
Un exemplu este utilizarea ecologică a resurselor naturale. Astăzi, ingineria lumii este focalizată spre trei direcţii: energia solară, cea eoliana şi hidroenergia. Ştiinţa şi-a spus punctul de vedere, iar acum este rândul tehnicii să-l aplice.
Dar ştiinţa se opreşte oare aici? Ştiinţa modernă a început, acum trei secole, în Europa, nu în altă parte. A debutat cu oameni puţini, poate nu mai mult de o mie.
Cercetările lor n-au dat rezultate pe termen scurt, au acţionat în timp, după ce tehnologii au preluat şi prelucrat ideile inovatorilor. Greşim dacă ne închipuim că am învăţat totul şi, de acum încolo, n-a mai rămas decât să aplicăm cele învăţate. Universul este încărcat cu energia de care avem nevoie. Rolul nostru modest este s-o identificăm şi s-o captăm.
Avem instrumente care permit noi mijloace de investigare, încă nebănuite, iar cercetătorii, daca nu le vor utiliza pentru gândirea în perspectiva şi se vor limita la efectele pe termen scurt, vor bloca evoluţia tehnologiilor acolo unde am ajuns.
Ştiinţa şi tehnologia lucrează în paralel. Asta era valabil acum trei secole, este valabil şi astăzi. Dacă cercetătorii încep să facă tehnologie, rămâne compromis însuşi conceptul viitorului.
Ţările emergente cumpără cele mai noi tehnologii
Să ne gândim la o idee îndrăzneaţă. Tehnologiile Europei şi chiar ale Americii sunt, în prezent, cumpărate de ţările emergente, care promit să le utilizeze mai eficient chiar decât cei de la care le-au cumpărat. Este meritul lor, iar omenirea va avea de câştigat, nu de pierdut.
Dar omenirea va număra, în 2050, nouă miliarde de suflete. Din acestea, şase miliarde vor trăi în Asia, un miliard în Africa, 1,5 miliarde în America şi 0,5 miliarde în Europa. Tehnologiile existente astăzi nu vor putea asigura traiul acestei mulţimi care are nevoie nu numai de hrană şi apă, dar şi de asistenţă medicală, construcţii civilizate, energie şi mijloace de transport.
Numai o cercetare ştiinţifică persistentă, demarată astăzi în toate domeniile, poate asigura acestei imense mulţimi traiul decent de care are nevoie. Altfel, mulţimea s-ar asfixia în propria ei neputinţă. Întâmplarea face ca mijloacele tradiţionale de cercetare să fie şi astăzi tot în mâna populaţiei celei mai puţin numeroase: a Europei.
Concentrându-se de pe acum pe cercetare, Europa va putea oferi şansele de supravieţuire pentru toate continentele şi, prin aceasta, şansele continentului propriu.
Lasă un comentariu