Economist

Rata fertilității de pe continent a scăzut la cote îngrijorătoare. Iar declinul continuă.

Criza care macină Europa este chiar mai rea decât pare. De parcă tulburările din piețele financiare nu erau de-ajuns, acum asistăm la un fenomen cel puțin la fel de îngrijorător: numărul de nașteri de pe continent s-a prăbușit brusc, după zece ani de creștere (nesemnificativă, dar totuși creștere).

În 11 din cele 15 țări care au publicat anul acesta statistici pe această temă, rata fertilității s-a diminuat (rata fertilității reprezintă numărul mediu de copii născuţi de către o femeie în cursul vieții). Iar cele mai mari scăderi au fost raportate de statele lovite în plin de criza zonei euro. Astfel, în Spania, acest indice s-a redus de la 1,46, în 2008, la 1,38, în 2011. În Letonia - de la 1,44 la sub 1,20. Un regres serios este vizibil și în țările nordice, care nu au fost afectate în aceeași măsură de creșterea galopantă a șomajului sau de tăierea cheltuielilor publice. Între 2010 și 2011, rata de fertilitate din Norvegia a scăzut de la 1,95 la 1,88, iar cea din Danemarca, de la 1,88 la 1,76. Trăgând linie, indiferent dacă unele state raportează cifre bune, cum este cazul Marii Britanii, sau mult mai sumbre (relevant aici este cazul Ungariei), tendința este aceeași: creșterea numărului de nașteri la zece ani a frânat începând cu 2008, anul instalării crizei, iar din 2011 a început s-o ia în jos.

Pe piețele financiare, trei ani contează câteodată cât un secol; în demografie, trei ani trec cât ai clipi. Între un eveniment și impactul său asupra numărului de nașteri trebuie să treacă cel puțin nouă luni. Apoi, în general, statisticile de acest tip sunt raportate cu o întârziere de cel puțin un an. Or, este absolut remarcabil să observi asemenea schimbări la atât de scurt timp de la debutul recesiunii. Chiar dacă există o conexiune între mersul economiei și formarea nucleelor familiale, natura sa exactă este greu de stabilit. Adam Smith, de exemplu, era de părere că incertitudinile economice dăunează fertilității. Alții spun că, dimpotrivă, numărul de nașteri crește pe timp de recesiune, prin scăderea costului de oportunitate și încurajarea femeilor care oricum voiau să rămână însărcinate să-și îndeplinească visul, odată intrate în șomaj.

Experiența recentă a Europei pare să-i dea dreptate lui Smith. Prăbușirea economiei a avut consecințe asupra tendințelor demografice, a migrației, a numărului de căsătorii și de nașteri. În unele țări, recesiunea a dus la întoarcerea acasă a emigranților - categorie socială extrem de fertilă, pe alocuri. La finalul anilor ’90 și începutul următorului deceniu, Spania a absorbit un număr mare de muncitori din America Latină, ceea ce a contribuit la creșterea spectaculoasă a numărului de nașteri, de la 363.500, în 1995, la 518.500, în 2008. Acum, însă, oamenii s-au întors în țările natale, iar în iunie 2011 cifra raportată a fost doar de 482.700. În cazul numărului de căsătorii, cifrele arată cam așa: 199.000 în 1995, o creștere semnificativă, până la 214.300, în 2004, și doar 164.600 anul trecut.

Comportamentul emigranților nu a fost același peste tot. Astfel, destul de puțini polonezi au părăsit Marea Britanie în ultimii ani. În alte părți, noii sosiți veneau din țări cu rate de fertilitate inferioare statelor-gazdă (cum a fost cazul balticilor poposiți în țările scandinave). Totuși, aceste cazuri au reprezentat mai degrabă excepții.

Mai pot ajuta politicile de stat?

Recesiunea a dus la scăderea numărului de căsătorii și de nașteri și în rândul cetățenilor nativi. Multe cupluri tinere vor să aibă un venit stabil înainte de a-și întemeia o familie și de a face copii, așa că șomajul în creștere, mai ales în rândul populației masculine, nu face decât rău.

Institutul american de cercetare Pew a făcut un sondaj în rândul americanilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani cu privire la reacția la recesiunea din 2009, iar 20% din ei spun că au preferat să-și amâne o vreme data nunții.

În Europa, este evident că scăderea economiei a atras după sine reducerea fertilității. Întrebarea este dacă asistăm la un declin permanent sau doar la unul temporar. Există mai multe căi de diminuare a fertilității. Unele cupluri decid să aibă mai puțini copii, altele decid să tărăgăneze luarea acestei decizii importante. Ambele abordări au același rezultat, doar că în al doilea caz revenirea este mult mai lentă. Specialiștii în demografie numesc acest fenomen „efectul tempo“. În cea mai mare parte a lumii, ratele de fertilitate au scăzut pentru că oamenii își doresc mai puțini copii. Totuși, un studiu recent realizat de Tomas Sobotka, de la Institutul Demografic din Viena, și John Bongaarts, de la ONG-ul american Consiliul Populației, arată că efectul tempo este deosebit de important în Europa. Conform raportului, în Occident, vârsta medie la care femeile decid să nască a crescut constant în ultimele patru decenii. Astfel, dacă în 1970 primul copil venea între 22 și 25 de ani, în 2008 se ajunsese la 27-29 de ani. De remarcat că între 2000 și 2008 acest prag de vârstă se redusese, iar femeile începuseră în sfârșit să nu mai amâne la infinit momentul nașterii. În momentul de față, însă, numărul primelor nașteri scade mai rapid decât cel al nașterilor târzii, semn că oamenii tergiversează din nou momentul întemeierii unei familii.

Avem trei lecții de învățat din toate aceste calcule. În primul rând, este evident că tendințele demografice depind în prea mare măsură de mersul economiei. Asta, în condițiile în care evoluția numerică a populației este considerată piatra de temelie a societății („Demografia este destinul“, după cum spunea un om de știință francez în secolul al XIX-lea). În al doilea rând, creșterea demografică din ultimul deceniu arată că nu toată Europa a căzut în „capcana infertilității“. În continuare, țările scandinave, Marea Britanie și Franța raportează cifre încurajatoare. În al treilea rând, reglarea acestor anomalii ar putea sta în politicile guvernamentale. Doar că strategiile în acest sens au fost, aproape întotdeauna, bazate pe o perspectivă „natalistă“ - recompensarea femeilor cu mai mulți copii. Și, aproape întotdeauna, nu au funcționat.

În schimb, grădinițele mai ieftine sau prelungirea concediului de maternitate s-ar putea dovedi mult mai eficiente. Dacă Europa vrea cu adevărat să pună capăt acestui declin al natalității, cheia stă în găsirea de soluții noilor realități economice.

Sursa: capital.ro