În ultima vreme, din cauza prelungirii crizei financiare şi a efectelor sale citesc din ce în ce mai mult opinii şi teze ale unor jurnalişti sau analişti economici conform cărora capitalismul ca sistem economic şi-a dovedit ineficienţa, pentru că nu a prevenit împiedicarea crizelor.
Totuşi, după câţiva ani au început să apară probleme neprevăzute: numărul bolilor şi al pomilor bătrâni a crescut mult peste normal afectând calitatea lemnului. Mai mult, solul pădurii a început sa se aglomereze cu vegetaţie moartă, împiedicând dezvoltarea plantelor, a animalelor şi în ultimă instanţă afectând buna dezvoltare a întregului ecosistem. După câţiva ani programul a fost în mare parte oprit; autorităţile au realizat că ceea ce aparent era un fenomen distructiv (incendiul) era de fapt o curăţire a ecosistemului la care majoritatea plantelor şi animalelor se adaptaseră (de ex: unele conuri de brad erau învelite într-o răşina puternică se deschideau doar în foc).
Am sa pun o întrebare retorică: după ce s-a inventat trenul, cum credeţi că a evoluat breasla producătorilor de căruţe?
Definiţia capitalismului oferita de Enciclopedia Britanica este următoarea: „capitalismul sau economia de piaţă este un sistem economic în care majoritatea facilităţilor de producţie sunt controlate de entităţi private iar producţia şi profitul sunt stabilite prin intermediul pieţelor libere”. Personal nu vad în această definiţie unde se spune că obiectivul capitalismului este eliminarea crizelor… Dar poate că acest lucru se presupune implicit.
În ultimii zeci de ani am asistat la nivel mondial la schimbări profunde. Alimentate de resurse importante şi ieftine economiile emergente au înregistrat ritmuri de creştere impresionante. China a devenit atelierul lumii, devenind a doua economie mondială, iar India se apropie în mare viteză. Brazilia şi Rusia au devenit mari puteri datorită bogăţiilor subterane. Dubai, Emiratele Arabe Unite sau Arabia Saudită au transformat deşertul, creând din petrol oraşe peste noapte.
În tot acest timp, nivelul de trai din economiile vestice nu a scăzut, ba mai mult, a înregistrat creşteri.
Deşi majoritatea fabricilor acum sunt în China sau India, deşi petrolul se cumpără din Rusia, Arabia Saudită, Iran, Irak sau Venezuela, gazele din Rusia, cuprul din Chile, minereul de fier din China, Australia sau Brazilia, economiile vestice au prosperat. Cel mai mare consumator mondial este în continuare America, deşi nu este nici cel mai mare exportator de resurse naturale şi nici cel mai mare producător. Până la începutul crizei, nivelul de trai din economiile vestice nu a scăzut în ciuda concurentei şi chiar a crescut.
Motivul este unul foarte simplu: expansiunea fără limită a creditului. În ultimii ani, băncile comerciale s-au aruncat într-o adevărată frenezie a creditării oricui şi oricât. Ţin minte că în 2008 a devenit virală o ştire Reuters în care un şomer din SUA care nu avusese niciodată un venit stabil semnificativ reuşise să obţină pe credit patru case. Evident aceste cazuri nu au fost generalizate, însă arată cât de departe s-a putut ajunge.
Nu consider că actuala recesiune este eşecul capitalismului, ci dimpotrivă. Ea arată că economia de piaţă sau capitalismul funcţionează. Criza reprezintă eliminarea excesului care este nesustenabil. Pe termen lung nici un om, firmă sau economie nu poate trăi peste limitele productivităţii sale. Evident după ce te-ai obişnuit cu un anumit grad de confort nu este uşor să renunţi la el, însă din punct de vedere economic acest lucru nu contează şi te poţi întinde doar cât te ţine plapuma.
O perioadă de criză este dureroasă şi dificilă, însă necesară. Lumea este într-o continuă evoluţie iar reajustarea la „noul normal” este întotdeauna dificilă şi dureroasă pentru unii, însă din păcate obligatorie pentru ca lumea să meargă înainte.
Putem privi criza ca un eveniment inevitabil si eminamente negativ sau putem realiza ca acum se pun bazele schimbării şi se nasc viitoarele companii care vor defini următorul ciclu economic.
Radu Ciofu, analist financiar la Transilvania Capital.
Lasă un comentariu