Întreprinderile mici şi mijlocii din Republica Moldova ar trebui să genereze cea mai mare productivitate şi să fie motorul economiei naţionale, mai ales că din punct de vedere al numărului de angajaţi sunt aproape în linie cu media europeană. Însă din punct de vedere al obținerii veniturilor, diferenţa este la jumătate faţă de UE.
Densitatea IMM-urilor în țara noastră e la jumătatea celei din UE iar sectorul e caracterizat de o productivitate și profitabilitate scăzută, în special în rândul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici, care reprezintă 97,5% din numărul total de întreprinderi.
Dacă e să facem o comparaţie, Republica Moldova - o piaţă de 3,5 mil. de consumatori are circa 50 mii întreprinderi, dintre care majoritatea sunt IMM -uri, iar de exemplu Polonia – o ţară cu 38,2 mil. de locuitori dispune de trei milioane de firme. Raportul este de o întreprindere la 700 de oameni în cazul ţării noastre faţă de o companie la 127 de persoane în Polonia. Ce face diferenţa?
Discrepanţa mare între Polonia şi Republica Moldova privind numărul companiilor pe cap de locuitor este dată de faptul că mediul de afaceri polonez este destul de prietenos, în timp ce în Republica Moldova potrivit spuselor agenţilor economici, „imediat ce te-ai lansat pe piaţă vin controlorii cărora dacă nu le dai mită încep să îţi caute noduri în papură, de aceea majoritatea oamenilor nu vor să audă de afaceri”. În plus în ţara noastră este foarte greu să menţii o întreprindere din cauza nesiguranţei pieţelor, dar şi a influenţei factorului politic în economie.
Leszek Balcerowicz - arhitectul reformelor economice din Polonia - preciza într-un interviu că, atunci când numărul de noi jucători dintr-o țară este mic, cel mai probabil costurile fiscale și administrative de intrare pe piețe sunt prea mari şi deci restrictive. Iar creșterea productivității vine pe trei canale: firmele existente care își măresc productivitatea, intrarea firmelor noi și ieșirea celor vechi, realocarea forței de muncă din firmele cu productivitate scăzută în altele cu productivitate ridicată.
Imobiliare și comerț în loc de producție
Până în 2008 moldovenii investeau la greu în construcţii și comerț și aproape deloc în agricultură sau industria alimentară. Se investea acolo unde puteau fi obținute profituri fabuloase în perioade scurte de timp.
Iurie Ursu, administrator al unei mini-fabrici de patiserie din Stăuceni spune că deși a înființat o întreprindere de producere, acum doi ani, “autoritățile mai mult îi pun bețe în roate, prin tot felul de controale și verificări, în loc să-l susțină.
“Susținerea din partea autorităților este foarte mică, mai mult se face PR politic. Toți ne direcționează la bănci, dar acolo situația e dificilă pentru că instituțiile financiare nu merg la nici un dialog. La contractarea unui împrumut câțiva ani trebuie să muncești doar pentru acoperirea dobânzii și ești bucuros să ieși la zero, şi doar atunci, dacă reziști pe piață poți obține și profit.”, explică Ursu.
„E foarte greu să activezi în Republica Moldova, deoarece concurența neloială e la ordinea zilei, iar produsele de import invadează tot mai mult piața moldovenească”, afirmă antreprenorul.
Totodată, el consideră că ramura patiserii e viabilă în Republica Moldova, cu condiţia, însă, de a exporta deoarece piața internă este foarte mică. “Ne orientăm spre piața din România, care credem că e una de perspectivă și ne va permite să activăm în continuare”, conchide Iurie Ursu.
Un alt antreprenor, Gheorghe Susarenco, administratorul întreprinderii de producere a ambalajelor pentru fructe și legume, GrupBiz-SV, de la Bubuieci, spune că deși există dificultăți afacerea merge. “Ca să lansezi o afacere în Republica Moldova nu e atât de greu, problema e să o poți menține în timp. În prezent am niște probleme cu materia primă deși inițial am avut dificultăți și la achiziția utilajului, deoarece nu cunoșteam prea multe detalii și a trebuit să merg la cursuri de instruire”, susţine Susarenco.
El susține că e foarte important locul amplasării business-ului, “Am vrut să deschid afacerea în localitatea mea de baștină, dar acolo există deja două întreprinderi care fabrică ambalaje pentru fructe și legume, iar vânzările ar fi fost mult mai mici, mai ales că acestea sunt sezoniere, doar pe perioada recoltării producției agricole”.
Prezumția de vinovăție fiscală
Așadar, numărul companiilor moldovenești e de câteva zeci de ori mai mic decât în Polonia, care se poate lăuda cu piețe puternice și concurențiale pentru că statul e interesat în dezvoltarea business-ului mic şi mijlociu, în timp ce în Republica Moldova acest lucru lipseşte. De ce la noi nu merge scenariul polonez? Antreprenorii moldoveni se plâng de controalele care le înăbuşă activitatea şi spun că statul acţionează mai mult selectiv la verificările companiilor. „Când e vorba de clientela politică sau de companiile la care e acționar, statul se comportă ca un părinte iubitor. Iar în cazul IMM-urilor, pornește din start de la prezumția de vinovăție. Micii agenți economici trebuie să probeze prin zeci de formulare în faţa organelor de control că n-au furat şi că au eliberat factura fiscală”, spune un antreprenor.
Faptul că avem un număr redus de companii, care produc valoare adăugată, arată cât de neprietenos e mediul de afaceri în Republica Moldova. Totodată a fost reintrodus impozitul pe profit să le „rărească” şi mai mult, cu riscul ca, pe termen lung, o astfel de abordare să echivaleze cu sinuciderea economică. Cu cât fiscalitatea distruge mai multe întreprinderi mici, cu atât devine mai redusă baza de creștere economică și, implicit, de creare a locurilor de muncă.
Acelaşi Leszek Balcerowicz, scria în cartea sa „Libertate si dezvoltare” că întreprinderile mici sunt cel mai adesea firme capitaliste de tip clasic, unde proprietarul este totodată și managerul firmei. Mecanismul motivațional e aici limpede și solid: profitul firmei îi revine celui care o conduce. Asta face să nu se manifeste nici fractura dintre proprietari și conducerea întreprinderii, nici probleme generate de un eventual conflict de interese sau necesitatea ca proprietarii să supravegheze activitatea managerilor.
IMM sunt importante și pentru dimensiunile reduse ce le permit o luare rapidă a deciziilor. În timp ce în marile companii, aparatul administrativ dispune de o serie de drepturi ce decurg tocmai din dimensiunea societăților, ceea ce face ca ele să funcționeze greoi. Prin urmare, o economie în care firmele mici au o pondere mare poate să reacționeze mai repede și mai flexibil la șocurile exterioare.
Structura oricărei întreprinderi este mai mult sau mai puțin ierarhică, în ea existând superiori și subalterni. În economia de piață, relațiile dintre întreprinderi se supun principiului furnizor-client, adică principiului pieței. Dacă avem două economii de dimensiuni egale, cea în care avem mai multe întreprinderi mici este, proporțional, reglată în mai mare măsură de piață și contracte, și dirijată în mai mică măsură prin intermediul directivelor ierarhice. Dacă într-o economie există multe firme mici, numărul întreprinzătorilor este mare, iar cel al funcționarilor - mic.
Balcerowicz subliniază că întreprinderile mici sunt, de regulă, supuse unei discipline financiare severe. Dacă au dificultăți financiare, nu pot obține finanțări suplimentare de la buget, pentru că nu pot exercita presiuni politice, așa cum fac firmele mari. Într-o economie în care există un număr mare de întreprinderi mici sunt condiții favorabile pentru apariția unei concurențe puternice, deoarece clienții pot să se orienteze spre un furnizor sau altul.
În ţările capitaliste, cele mai multe inovații radicale sunt realizate de firmele noi, care au, de regulă, dimensiuni mici atunci când se lansează. Din contra, în socialism, care nu permitea activitatea economică pe socoteala și pe riscul propriu, sistemul de cointeresare defectuos făcea ca potențialul inovativ să fie irosit, cu toate că se punea mare accent pe învățământ, în special cel tehnic. Ca urmare a acestei discrepanțe, socialismul a produs un număr foarte mare de ingineri frustrați.
„Campionii naționali” golesc buzunarele tuturor
Politicienilor însa tot nu le pasă. Adevărata fractura între macro şi micro se reduce de fapt în Republica Moldova la o luptă între cine este stăpânul: “clientul nostru…” sau politicianul. Și când imaginea omului politic primează, atunci această atitudine coincide cu inflație și deficite mari, cu accesul greoi la credite, adică exact cele mai mari obstacole în calea dezvoltării IMM-urilor.
Deficitele bugetare şi cvasifiscale constrâng statul să se finanțeze de la bănci, în dauna companiilor private. Cheltuielile bugetare fac imposibilă scăderea impozitelor, iar când acestea se reduc totuși, mișcarea este compensată prin mărirea taxelor.
Beneficiile de grup, plătite prin inflație și deficite, în general, prin politizarea excesivă a fiscalității trebuie substituite prin dinamismul micilor afaceriști, fiindcă piața și numai piața reușește cel mai bine să repartizeze resursele și să pună oamenii la treabă.
Concluzia a tras-o deja Leszek Balcerowicz: “Trebuie renunțat la mitul marilor companii, așa-numiții campioni naționali, care au atât de mult succes încât trebuie subvenționați pentru a rezista”.
DOSAR:
Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, suma profitului până la impozitare obţinut de întreprinderile mici şi mijlocii în anul 2011 a constituit 5,18 mld. lei, sau cu 276,7 mil. lei mai puţin faţă de anul 2010. Numărul acestor întreprinderi a constituit 47,3 mii sau cu 1,7 mii întreprinderi (cu 3,7%) mai mult faţă de 2010. Numărul persoanelor care activau anul trecut în întreprinderile mici şi mijlocii era de 294,2 mii persoane sau 57,7% din toţi angajaţii întreprinderilor. Veniturile din vânzări ale întreprinderilor mici şi mijlocii în această perioadă au însumat 7,19 mld. lei sau 34,6% din veniturile din vânzări în total pe economie.
Opinii
Alexandru Stratan, directorul Institutului de Economie Finanțe și Statistică: Chiar dacă în ultimul timp au fost ghilotinate un șir de acte legislative, încă nu suntem țara unde cel mai ușor poate fi lansată sau închisă o afacere
În primul rând, problema IMM-urilor constă în accesul la finanțare ieftină, după care este lipsa personalului calificat, mai ales dacă vorbim de întreprinderile din mediul rural unde a avut loc exodul masiv al populației. Pe de altă parte ar fi lipsa tehnologiilor avansate a utilajului performant pentru a putea face față concurenței, să fie competitive și să își ridice productivitatea muncii.
Întreprinderile din mediul rural se confruntă cu o lipsă de informație față de cele din mediul urban, fiindcă este o problemă mare când ele sunt multe la număr dar nu generează nici măcar jumătate din profitul sectorului real al economiei.
Totodată activitatea IMM-urilor este frânată și din partea reglementărilor excesive din partea statului. Necesitatea respectării unor prevederi legislative ce țin de reglementarea de stat, ceea ce presupune pentru micii antreprenori,cheltuieli de muncă, timp și bani. Sigur că mai sunt probleme privind autorizarea, reglementarea activității de import export, lichidarea întreprinderii. Chiar dacă în ultimul timp au fost ghilotinate un șir de acte legislative, încă nu suntem țara unde cel mai ușor poate fi lansată sau închisă o afacere.
Producătorii moldoveni trebuie să înțeleagă că piața moldovenească este destul de mică şi trebuie să se orienteze spre export.
Viorel Chivriga, expert economic: Nu există discuții utile între stat și agenții economici. Agenții economici sunt dezamăgiți de populismul, și de manipularea autorităților
Pentru a activa în condiții de piață agenții economici au nevoie de un cadru favorabil pentru activități. Dar deocamdată corupția, birocrația, controalele nejustificate îi împiedică să își desfășoare o activitate normală.
Nu există discuții utile între stat și agenții economici. Agenții economici sunt dezamăgiți de populismul și de manipularea autorităților, care arată că totul e bine, însă lucrurile sunt tocmai invers. Ritmurile schimbărilor în comunitatea de afaceri sunt modeste, iar autoritățile practic ignoră prevederile programului de guvernare.
Pe de altă parte în ultimii doi, trei ani schimbări în activitatea mediului de afaceri moldovenesc nu s-a făcut. Monopolurile sunt la ordinea zilei, în mai multe sectoare sunt câțiva rechini, care practic înghit tot ce se mișcă şi în plus nu există concurență loială.
Lasă un comentariu