Fără o reformă a ştiinţei agricole încă mulţi ani vom vorbi de recolte de două-trei ori mai mici decât în Europa. Ne vom căina vorbind de performanţele fermierilor. Mai bine zis, de lipsa de performanţe. Şi, în fine, de o competitivitate redusă.
Sistemul existent de cercetare-inovare şi educaţie nu corespunde cerinţelor moderne de piaţă şi standardelor actuale ale serviciilor. Reforma ştiinţei agricole este o vitală necesitate pentru un sector care cântăreşte mult în Produsul Intern Brut şi a cărui pondere în exportul produselor agroalimentare în anul 2010 a ajuns la 51,3 la sută, iar în 2011, deşi a coborât la 43 la sută, s-a ridicat la aproximativ un miliard de dolari SUA. Sectorul agricol oferă locuri de muncă pentru circa 30 la sută din totalul populaţiei active.
În ultimii 15-20 de ani ştiinţa agricolă a fost distrusă. Instituţiile ştiinţifice, care cândva erau generatoare de noi soiuri, recomandări tehnologice etc., nu mai sunt cele de altă dată, ele au rămas doar o tristă amintire a ceea ce au fost odată. Câmpurile experimentale, bune-rele cum erau, au dispărut şi ele. Am pierdut şi poziţiile pe care le aveam în producţia de seminţe de porumb şi nu numai. Paradoxal, dar astăzi recolta de grâu, sfeclă de zahăr, soia, cartofi şi alte culturi obţinută de pe terenurile instituţiilor Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare sunt sub media pe ţară. Cum poate fi explicat faptul că de pe plantaţiile cultivate cu legume instituţiile MAIA au recoltat în anul trecut 4,7 chintale, iar în medie pe ţară recolta e de 10,31 chintale? Aceeaşi sau apropie aceeaşi situaţie o constatăm în sectorul animalier. Şi un alt argument în favoarea reformării, ştiinţa agricolă moldovenească rămâne cu mult în urma entităţilor de cercetare din ţările din regiune. În plus, schimbările din sectorul privat al agriculturii este cu mult înaintea ştiinţei. Fermierul, eufemistic vorbind, a urcat deja pe tractoare performante, iar omul de ştiinţă a rămas cu sapa în mână.
Este cert, necesitatea reformei în cercetare-inovare, educaţie şi extensiune din domeniul agroindustrial nu este un moft, ci o necesitate stringentă. Despre reformare se vorbeşte demult, dar lucrurile nu se schimbă sau se schimbă prea puţin. Iar despre încercările întreprinse în anul 2008 de redislocare ale capacităţilor oamenii de ştiinţă spun că acestea au îngustat cîmpul de acţiune a ştiinţei.
În şedinţa recentă a Consiliului Naţional pentru ştiinţă al Ministerului agriculturii a fost prezentată viziunea departamentului asupra reformei ştiinţelor agrare. Ce propun experţii ministerului şi care sunt obiectivele?
1. Fondarea unei noi structuri consolidate, modernizate şi eficientizate a sistemului de cercetare-inovare, educaţie şi extensiune, care va asigura utilizarea eficientă a mijloacelor financiare bugetare;
2. Integrarea cercetării-inovării, educaţiei şi extensiunii din domeniul agriculturii cu politicile economice va satisface cererile sectorului de producere agricolă şi va spori eficienţa dezvoltării sistemului agricol;
3. Utilizarea eficientă a potenţialului ştiinţific calificat în scopul accelerării procesului de implementare a rezultatelor cercetării-inovării prin transferul tehnologiilor inovaţionale în producerea agricolă;
4. Sporirea vizibilităţii internaţionale a ştiinţei agricole - proiecte multianuale internaţionale de cercetare (legume, vin etc.), inclusiv în PC 7 al UE
5. Asigurarea mobilităţii europene şi internaţionale a cadrelor Reorganizarea facultăţilor existente în structuri moderne competitive ce vor reflecta necesităţile curente ale sectorului agroalimentar şi ale economiei naţionale; ştiinţifico-didactice, doctoranzilor, masteranzilor, studenţilor;
6. Minimizarea riscului falimentării institutelor de cercetări ştiinţifice şi asigurarea funcţionării armonioase a celor trei verigi esenţiale în lanţul competitivităţii.
Acestea sunt doar nişte schiţe. Important e că s-au început discuţiile. Dar care este părerea fermierilor, care, în fine, beneficiază de produsul instituţiilor ştiinţifice ? Ce cred oamenii de ştiinţă? În cadrul şedinţei Consiliului ştiinţific, instituţiile vizate, dar mai ales angajaţii acestor instituţii au reacţionat prompt şi chiar bolnăvicios la această tentativă de a reorganiza domeniul de cercetare. Ceea ce este important acum e să fie propuse soluţii. Dacă nu se fac schimbări, nu este pusă pe alte principii cercetarea agrară, nu este remodelată cercetarea agrară, se va menţine starea aceasta când pe vechi nu se mai poate lucra, iar pe nou nu putem sau nu vrem.
Dosar:
Republica Moldova are 344 cercetători ştiinţifici angajaţi în sistemul de educaţie şi ştiinţă agricolă, dintre care 190 cercetători cu grade ştiinţifico-didactice (42 doctori habilitaţi şi 148 doctori în ştiinţe);
Avem 7 institute de cercetări ştiinţifice în domeniul agrar;
Vârsta medie a doctorilor habilitaţi este de 68,9 ani;
Vârsta medie a doctorilor în ştiinţe – 56,8 ani;
Avem doar 52 cercetători (15%) cu vârsta de pînă la 35 ani;
În anul 2011, statul a alocat pentru dezvoltarea sistemului de educaţie în agricultură mijloace financiare în sumă de 85,8 milioane de lei:
Planul de înmatriculare cadrelor didactico-ştiinţifice prin doctorat în domeniul agroindustrial din bugetul de stat în anii 200-2012 a fost de 471 locuri, au fost înmatriculate 265 de persoane, dintre care 78 au fost ulterior exmatriculaţi şi doar 51 au susţinut teza în termen.
Din 839 de absolvenţi ai facultăţilor UASM doar 24,4% au fost angajaţi în câmpul muncii;
Din 500 de absolvenţi ai colegiilor agricole – 21,2% au fost angajaţi în câmpul muncii, iar 32,3% au fost înmatriculaţi la facultăţi;
Pentru un specialist angajat în câmpul muncii, statul alocă respectiv:
circa 200 mii lei anual (1 milion lei pentru 5 ani, ciclul 1 şi 2) în cadrul UASM;
circa 164 mii lei anual (656 mii lei pentru 4 ani) în cadrul colegiilor agricole;.
Lasă un comentariu