Remanierile iniţiate recent de premierul Filat ar vrea să ne convingă că reprezintă începutul reformei, pe care partidele de la guvernare au promis-o odată cu venirea lor la putere acum trei ani, venire datorată chiar dorinţei populare de schimbare. Puţini însă sunt cei ce cred că reforma se va produce totuşi până la urmă.
Şi nu doar din cauza că remanierile se referă numai la ministerele şi departamentele care, potrivit algoritmului, au revenit Partidului Liberal Democrat condus de premier. Deranjează faptul că acestea se produc fără declaraţii ferme ale oamenilor politici. Reforma, pe care o aşteptăm cu toţii constă în schimbarea din temelii a sistemului de stat, care de la crearea sa odată cu adoptarea independenţei a luat-o într-o direcţie nu tocmai identică cu interesele statului. Pe parcursul a douăzeci de ani marea majoritate a celor care reprezintă acest sistem au căpătat şi şi-au întărit încrederea că a te folosi de funcţiile ocupate pentru propria îmbogăţire este un lucru firesc şi, cu siguranţă, se vor opune schimbării. Avem o clasă de funcţionari care au o stare privilegiată în societate şi nu vor ceda pur şi simplu poziţiile, fiind impresionaţi de declaraţiile unor miniştri sau directori recent numiţi în funcţie. Pentru a reuşi, reforma sistemului trebuie să aibă o puternică susţinere populară, care, la rândul său, să se axeze pe o puternică voinţă politică.
Dacă s-ar fi urmărit acest lucru, chiar la începutul remanierilor, liderii Alianţei pentru Integrare Europeană ar fi trebuit să iasă în faţa publicului cu o declaraţie comună în care să spună tranşant că drumul pe care mergem acum nu duce nicăieri şi pentru a schimba starea lucrurilor este necesar un efort din partea tuturor. Inclusiv cei favorizaţi de actualul sistem trebuie să renunţe la privilegii deoarece, pe termen mediu şi lung, vor avea şi ei de câştigat.
Din păcate, o astfel de declaraţie n-a existat şi în afară de cele câteva remanieri din învăţământ, interne şi fisc, domenii controlate de partidul premierului, nu există semnale că s-ar dori o reformă radicală.
Mai degrabă se creează impresia că, prin schimbările efectuate, guvernarea încearcă să convingă opinia publică şi, în special partenerii de dezvoltare, că se lucrează în această direcţie. Motivul este clar: ţările şi organizaţiile finanţatoare i-au avertizat pe guvernanţi că de reforme depinde finanţarea ulterioară. Şi dacă partenerii de dezvoltare ar putea fi mai uşor convinşi de intenţiile bune ale guvernului, în privinţa populaţiei situaţia e mai complicată. Ea poate fi convinsă doar atunci când va vedea funcţionari de rang înalt, judecători şi, de ce nu, politicieni, nu doar concediaţi dar şi judecaţi, şi la puşcărie.
Lasă un comentariu