Cavalerul de la Mancha într-adevăr ar fi făcut o figură tristă pe plaiurile mioritice: nu ai cu cine te lua, nu prea mori de vânt. Şi nici alte instalaţii de producere a energiei regenerabile, am adăuga noi. Guvernul îşi propune însă să schimbe situaţia: până în anul 2020 ponderea energiei produse din SER (surse de energie regenerabilă – biomasă, energie solară, eoliană, hidraulică, surse cu potenţial termic redus) trebuie să crească de la actualele 5-6% la 20%.
Obiectivul se conţinea încă în Programul naţional de valorificare a resurselor de energie regenerabilă până în 2010 şi este în linie cu legislaţia comunitară de profil. Noutatea este că în Strategia de dezvoltare „Moldova 2020”, la capitolul energetic, Guvernul îşi propune în calitate de efort prioritar atragerea investiţiilor în acest sector.
Din experienţa noastră de comunicare cu investitorii străini, interesul acestora pentru sfera producerii energiei din SER este foarte mare. Este o tendinţă globală: pe măsura creşterii preţurilor la sursele tradiţionale de energie (gaz, cărbune etc.) costul energiei produse din acestea se apropie de costul energiei produse din SER. Moldova are şi o lege bună în domeniu, şi anume Legea energiei regenerabile (nr.160/2007) elaborată în cooperare cu mediul ştiinţific din ţară. Între timp, ţara a aderat la Tratatul Comunităţii Energetice, cu statut de membru începând cu 1 mai 2010. Aparent, condiţii pentru un boom al investiţiilor în domeniu există, doar că investiţii nu prea.
Să încercăm că marcăm câteva repere care ar susţine efortul Guvernului de a atrage investitori serioşi în domeniul producerii energiei din SER, din poziţia investitorului:
1. Tariful feed-in: investitorul vrea certitudine. Este apreciabil că legea actuală garantează comercializarea energiei regenerabile produse, al doilea pas ar trebui să fie stabilirea prin lege a tarifului la care aceasta este achiziţionată de furnizorii de energie electrică. Modelul actual, în care tariful de livrare este aprobat de ANRE în baza metodologiei sale, s-a dovedit a fi nelucrativ. Asta chiar dacă legea impune regulatorului obligaţia să ţină cont la aprobarea tarifului propus de producător nu doar de costurile proprii şi marja de profit prevăzută de lege, dar şi de preţurile la produse similare pe piaţa internaţională. Negocierile defectuoase între ANRE şi Moldova-Gaz cu ocazia aprobării tarifelor la gaze confirmă carenţele modelului bazat pe analiză subiectivă. Soluţia este stabilirea tarifului de livrare în lege, prin normă de aplicare directă. Este o soluţie în conformitate cu principiile reformei regulatorii, testată şi agreată şi în alte domenii (un exemplu recent este revizuirea Legii privind dreptul de autor, prin excluderea dreptului Guvernului de a stabili tarife pentru utilizarea obiectelor dreptului de autor).
2. Realizarea plenară a măsurilor de stimulare a producerii energiei regenerabile, prevăzute de art.15 al Legii energiei regenerabile, inclusiv acordarea de facilităţi fiscale şi creditare. Ca şi agricultura, producerea de energie regenerabilă nu se va dezvolta fără sprijinul statului. Este o rară excepţie, care va fi valabilă atâta timp cât costul de producere a energiei regenerabile va rămâne foarte mare, în raport cu preţul de vânzare. Nu există însă alternativă: statele UE ar mers pe aceeaşi cale, iar ambiţiile de securitate energetică ale acestora sunt mult mai mari în comparaţie cu ale Moldovei (după cum este şi ponderea energiei produse din SER din total). Exemplul oferit prin scutirea provizorie de plata TVA şi a taxei vamale la importul unei poziţii de grupuri electrogene pentru energia eoliană, operată prin modificările la lege din 13.01.2012, ni se pare fragmentar şi insuficient. Se cere o abordare complexă: atâta timp cât statul s-a angajat prin lege să ofere astfel de facilităţi, investitorul are aşteptări legitime că ele vor fi oferite.
3. Simplificarea procedurii de schimbare a destinaţiei terenurilor agricole, necesare în procesul tehnologic de producere a energiei regenerabile. Morile de vânt şi instalaţiile industriale de producere a energiei solare au nevoie de suprafeţe extinse, amplasate în anumite zone (de exemplu turbinele eoliene pot fi amplasate numai în zonele unde viteza vântului este de cel puţin 5-7 m/s), şi re-zonarea acestor terenuri trebuie să fie un exerciţiu rutinar, care nu implică factorul subiectiv.
Roger Gladei, Managing Partner
GLADEI & PARTNERS
Lasă un comentariu