Tinerii astăzi, dacă nu vor să emigreze, atunci cu siguranţă se văd locuind în capitală. Oraşul sau satul natal, cu străzi înfundate şi mult prea puţine oportunităţi de angajare sunt pentru mulţi moldoveni ultimul loc unde ar vrea să locuiască. Şi e firesc, atât timp cât perspectivele de dezvoltare locală sunt limitate. Or, autoritatea locală încă mai vede în autoritatea centrală un Dumnezeu, care trebuie să-i rezolve problemele. Nu pentru mult timp, promit guvernanţii, care îşi propun să implementeze până în 2015 reforma de descentralizare administrativă, în paralel cu descentralizarea fiscală. Mai multă autonomie locală, înseamnă şi mai multă responsabilitate fiscală şi echivalează, în ultimă instanţă, cu dezvoltarea locală.
Acest lucru pare să-l fi înţeles primarul satului Feşteliţa din Ştefan-Vodă cu 3000 de locuitori. Una dintre principalele probleme la care primarul speră să se găsească rezolvare în urma implementării Strategiei Naţionale de Descentralizare, care a fost aprobată pe 13 iulie, este descentralizarea finanţelor publice locale prin oferirea de competenţe şi resurse autorităţilor publice locale.
„Aşa cum este format acum bugetul local, practic, nu putem prevedea bani pentru dezvoltarea infrastructurii localităţii. În prezent, noi nu avem niciun interes de a colecta și stabili taxe, pentru că, în cazul în care acumulăm venituri mai mari, ni se reduc transferurile de la bugetul de stat. Avem nevoie de crearea unui mecanism bugetar care să stimuleze eforturile fiscale ale autorităţilor publice locale. Pentru că atât timp cât nu se va stimula efortul fiscal al autorităţilor locale, primăriile nu vor fi interesate să-şi valorifice baza fiscală din teritoriu, şi, respectiv, nu se vor putea dezvolta", este de părere primarul Nicolae Tudoreanu.
Feşteliţa are două localităţi vecine, foarte mici, unde oamenii ar fi de acord să se asocieze. În una dintre ele gimnaziul a fost lichidat din lipsă de copii, la fel au dispărut şi alte servicii sociale. Populaţia satului numără 500 de oameni, între care 400 sunt pensionari. O asemenea localitate nu se poate dezvolta, iar resursele pe care le are nu îi ajung decât pentru salarizarea aparatului administrativ.
„Noi am moştenit un sistem care nu stimulează interesul pentru dezvoltarea locală. În Polonia, m-am mirat să aflu că există 26 de localităţi într-o primărie. Aceasta are 13 mii de locuitori și 26 de unităţi de personal în aparatul care deserveşte comunitatea", adaugă primarul.
Nu toţi primarii şi nu toţi cetăţenii din Moldova sunt la fel de deschişi ca cei din Feşteliţa faţă de o eventuală reformă de descentralizare. „Oricât de importantă nu ar fi, orice reformă se confruntă cu o oarecare reticenţă din partea populaţiei, care acceptă mai greu schimbările. Iată, de ce, este nevoie de o campanie de informare în masă care să explice cetăţenilor esenţa acestei reforme. În caz contrar, ne putem aştepta la un eşec”, consideră Eugenia Veveriţa, expert în finanţe publice.
Sistemul financiar trebuie să stimuleze efortul fiscal propriu
Similar multor altor țări în proces de tranziție, descentralizarea administrativă în Republica Moldova iniţiată în 1998-2002 nu a fost reflectată și de descentralizarea fiscală. În consecință, administrația publică locală a devenit dependentă de transferurile de la bugetul central.
Eliminarea impozitului pe venitul persoanelor juridice în 2008 a continuat deteriorarea finanțelor publice locale. Mai mult ca atât, mecanismul de transferuri bugetare de la administrația publică centrală către administrația publică locală a oferit spațiu pentru manevrare politică, autorităţile compensând raioanele mai loiale și penalizându‐le pe cele din opoziție
Odată conştientizate fiind aceste neajunsuri şi probleme cu care se confruntă autorităţile la nivel local, reforma care urmează să fie implementată până în 2014-2015 include şi descentralizarea administrativă şi cea fiscală. „Pe lângă avantajele descentralizării descrise în Strategie, trebuie să luăm în calcul şi riscurile. S-ar putea să fie majorate impozitele şi taxele locale, care vor avea menirea sa majoreze suma veniturilor proprii ale APL. Un alt risc ţine de administrare. Avem foarte multe autorităţi publice locale (nivelul I şi nivelul II), ceea ce îngreunează asigurarea echităţii şi responsabilităţii democratice”, explică Eugenia Veveriţa.
Primăriile mici utilizează banii publici ineficient
Moldova are un sistem al administraţiei publice locale extrem de fragmentat, care constă din circa 900 de localităţi, din care 88% au mai puţin de 5000 de locuitori. Fragmentarea teritorială a Moldovei este destul de evidentă şi la nivelul doi. Avem 32 de raioane, care sunt, de asemenea, mici, în comparaţie cu media UE.
Faptul că primăriile mici utilizează banii publici mult mai ineficient faţă de cele
mai mari este confirmat şi de un studiu al Centrului analitic Expert-Grup. Datele statistice disponibile demonstrează că, cu cât mai mic este raionul, cu atât mai mari sunt cheltuielile pe cap de locuitor. Calculele experţilor arată că în trei cele mai mici raioane ale Moldovei (Basarabeasca, Şoldăneşti şi Dubăsari) media cheltuielilor administrative pe cap de locuitor este de 2,6 ori mai mare decât în trei cele mai mari raioane (Hânceşti, Cahul, Orhei).
„Există o mulţime de primării stabilite în localităţi foarte mici (sub 1500 de locuitori), activitatea cărora implică costuri operaţionale relativ mari. În mod evident, existenţa unor astfel de primării are la bază raţionamente mai curând politice (având rol reprezentativ), decât sociale şi economice, ceea ce în prezent a devenit un lux incompatibil cu capacităţile bugetului de stat”, susţine Valeriu Prohniţchi, director executiv Expert-Grup. Prin urmare, necesitatea unei structuri mai puţin fragmentate a organizării teritorial-administrative din Republica Moldova este complet argumentată economic”.
Mai mult decât atât, studiile Expert-Grup arată că raioanele care în perioada 1998-2002 au fost centre judeţene, în urma implementării unei reforme similare de descentralizare, sunt astăzi mai eficiente. Aceste raioane au beneficiat, în perioada respectivă, de concentrarea capitalului public şi privat, fapt ce a condiţionat o infrastructură mai dezvoltată şi o calitate a serviciilor publice mai înaltă. Însă, revenirea la raioane în 2002, a dus la o fragmentare excesivă a teritoriului, cu o autoritate publică locală slabă, atât instituţional, cât şi financiar.
Autoritățile locale au o influență directă limitată asupra dezvoltării economice locale
Unicele instrumente pe care le au autorităţile locale astăzi pentru stimularea investițiilor şi crearea unui mediu competitiv sunt stabilirea impozitelor şi taxelor locale, oferirea unor facilități, terenuri sau edificii, promovarea strategiilor sau instrumentele de planificare şi amenajare a teritoriului.
Din moment ce ponderea veniturilor locale în buget este mică (10%), descentralizarea fiscală şi financiară este limitată, iar transferurile din partea autorităților centrale sunt condiționate, adică trebuie cheltuite numai pentru prestarea unor anumite servicii publice (educație, asistență socială, etc.).
Împreună cu reexaminarea competențelor, descentralizarea va include reelaborarea sistemului actual de venituri ale autorităților locale: venituri alocate (venituri proprii) și transferuri (venituri împărțite, subvenții de nivelare, subvenții cu destinație specială). Veniturile alocate includ impozitul pe imobil (construcții, terenuri și mijloace de transport, pentru persoane fizice și persoane juridice), taxe pentru utilizarea proprietății publice, taxe notariale și venituri nefiscale (în general, chiria pentru utilizarea proprietății publice – terenuri și construcții). Statul va ajuta cu subvenţii cu destinaţie specială localităţile extrem de sărace fără prea mari şanse de dezvoltare.
În final descentralizarea va oferi administrației publice locale o bază financiară mai bună, creând în același timp un mecanism clar pentru transferurile inter‐bugetare.
Lasă un comentariu