Economist

Partea II-a

La numai 4 luni de la preluarea puterii în urma alegerilor din 25 februarie 2001 proaspăt alesul preşedinte al ţării Vladimir Voronin publica în revista  rusă „Проблемы теории и практики управления” (Nr. 4, 2001) un articol întitulat patetic „Главное – подъем экономики и государственное регулирование на благо народа”. Faptul că o revistă suficient de serioasă a publicat trivialităţile incluse în lucrarea despre care vorbim a fost mai degrabă un tribut cu tentă istorică plătit fondatorilor: fostelor ţări comuniste (cu excepţia României) care, în anul 1976, au creat un Instituit interstatal de cercetări în domeniul administrării, gestiunii şi managementului, iar acesta, la rându-i, în 1983 a început să editeze această revistă.

Citiți I-a parte aici.

Ion DECUSEARĂ,

Ziceam mai sus de cazul Belarus – ului. În contextul celor discutate aici vom utiliza exemplul acestei ţări pentru a „uşura” acuzele aduse de „autorul” Voronin „reformatorilor” care, după el, au distrus tot ce au putut în 10 ani precursori etapei de progres şi prosperare totală care au început odată cu venirea lui la putere.

Ce putem spune aici. Că în Belarus nu a fost făcută privatizare după modelul rusesc cum s-a făcut foarte stângaci la noi şi că cetăţeanul Lucaşenco a fost ales preşedinte în februarie 1994. Asta o ştie orişicine. Dar şi în atare condiţii Belarus – ul a înregistrat cea mai mare cădere a nivelului producerii în 1995.  Prin urmare miezul problemei nu se reducea la  / sau numai la competenţele unor persoane sau personaje, dacă place mai mult, adunate într-un guvern. Erau vremuri dificile şi nu sunt convins că şi 1000 de guverne Tarlev ar fi făcut în acei ani mai multe decât au făcut autorităţile de atunci. Un lucru, însă, suntem obligaţi să îl punem în responsabilitatea „reformatorilor”: eşecul în a stopa declinul economic mai înainte sau odată cu toata lumea. De la asta se trag foarte multe belele care merită cercetate cu cea mai mare rigoare.

În minte cu scopul ce ni l-am propus dorim să revenim pe rând la „indicatorii economici” în versiune comunistă din 2001 cu rugămintea de a ne permite să trecem „aratul” pe altă dată şi să începem cu veniturile ţării.

„Три четверти доходов стране дает таможня и только четверть – реальная экономика”. Pe româneşte acest enunţ sună cam aşa: „Trei sferturi din veniturile ţării le asigură vama, şi numai o pătrime economia reală”. Mesajul este clar, dar numai Dumnezeu ştie ce o fi avut în gând autorul când vorbea despre veniturile ţării.

În primul rând, dacă se făcea referinţa la bugetul ţării, atunci situaţia în acest caz nu este tocmai în favoarea pretinsului manager de ţară (Tabelul 2). Motivul neincluderii în tabel a veniturilor nefiscale a fost nu atât partea lor suficient de redusă în veniturile totale ci mai degrabă faptul că ele sunt cam depărtişor de spiritul gospodăresc al autorităţilor care le colectează. Nu vom stărui prea mult asupra acestor date, deşi ar fi multe de spus dacă iei la „bani mărunţi” bugetul. Cea ce ne interesează pe noi este contribuţia crescândă a „impozitelor vamale” în venituri. Aşa că  ne vedem nevoiţi să atragem atenţia autorului că  oricum „tamojnea” dă mult în venitul ţării şi că acest „mult” a crescut de-a lungul a opt ani de guvernare „înroşită” de eforturi întru binele ţării. Iar balanţa „vama – economia reală” se înclină tot mai ameninţător în favoarea celei dintâi.

Şi încă o remarcă. Faptul reducerii contribuţiei vămii înregistrată sub noua guvernare ar trebui să ne bucure, dar cauza acestei diminuări nu oferă prea mult spaţiu pentru aceasta. Este simplu de tot: în ultimii doi ani s-au diminuat volumele comerciale.

În general, şi o privire superficială asupra treburilor bugetare pune la dispoziţie foarte multe lucruri pline de înţelesuri pentru cine are ochi de văzut (Figurile 2-5). Bugetul Republicii Moldova din 2000 este, cu excepţii nu prea mari, similar ultimului buget sigur din perioada sovietică (anul 1989). Fără a scăpăta în detalii care, de altfel, sunt şi ele foarte interesante, vom spune că în 2008 populaţia era la fel de săracă / prost remunerată ca şi în 2000. Nu a crescut în 8 ani prea mult cota impozitului pe veniturile populaţiei în Bugetul Public Naţional (7% vs. 5%). Ori dacă omul nu are unde să câştige un ban – doi, lucru ştiut, el pleacă în „ţări normale” unde îşi găseşte mai uşor un loc de muncă şi este plătit mai bine. Iar unde sunt oameni avuţi şi statul este bogat (a se vedea Figura 5 cu bugetul SUA).

Din situaţia cu evoluţiile mult prea lente ale bugetului, în care până la urmă se focalizează starea proceselor din economie, putem cu certitudine afirma că în totalitatea lor reformele structural-economice în Republica Moldova decurg la fel de lent. Vom menţiona în acest context că au fost demonstrate efectele dominante ale reformelor structurale în redresarea şi restabilirea creşterii economice.

Din 1994 Banca Europeană pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare menţine un sistem de indicatori pentru monitorizarea proceselor de tranziţie în ţările ex-comuniste cu anul 1989 în calitate de punct iniţial. Valorile indicatorilor pentru Republica Moldova ne demonstrează că autorul Voronin s-a grăbit (dacă era conştient de asta) să ia între ghilimele eforturile reformatoare ale guvernărilor precedente (Tabelul 3). Nu-i vorbă că nici guvernarea actuală nu a înregistrat prea multe succese în domeniul reformelor structurale. Sperăm, însă, că odată cu depăşirea unor probleme politice interne reformele vor porni-o din locul mort.

Tabelul 3. Reformarea instituţională în Moldova

În rândul al doilea, dacă se invoca Venitul Naţional Brut (VNB) şi aici situaţia nu este una în favoarea guvernării care se bârzoia în 2001 să răstoarne situaţia economică de atunci. Deşi, în virtutea unor circumstanţe de ordin metodologic, este dificil de identificat contribuţia unor factori specifici în formarea şi evoluţia VNB – ului, din analiza acestuia pot fi făcute concluzii substanţiale despre mersul economiei  unei ţări. Din acest punct de vedere situaţia pentru Republica Moldova nu este una tocmai bună (Figura 6). Trendul ascendent al ponderii VN în PIB şi creşterea, cu mici oscilaţii, mai accentuată a VNP peste PIB – ul ţării pune la dispoziţie semne clare că situaţia în  „реальная экономика” ţării nu este una bună. Nu facem aici mari descoperiri, dorim numai să subliniem că în intervalul de timp „roşu” 2001 – 2009 utilizarea unicului factor de producţie exportat şi valorificat de Moldova, forţa de muncă, a crescut considerabil. Astfel că  autorităţile  trecute (nu iau cuvântul între ghilimele, sper să fenomenul s-a realizat) nu au reuşit să sporească creşterea „economiei reale”  în creşterea VNB. Şi, oricum ai suci-o,  soldul pozitiv al veniturilor primare mai oferă un mesaj pentru cine vrea să audă: lipsa investiţiilor străine. Nu a fost bună imaginea ţării pentru investitori. Deşi ar mai fi multe de spus pe această latură, ne oprim aici cu comentariile amintindu-i şi în acest caz autorului colectiv al „scriiturii” cu pricina că nu ar avea motive de erijare în buni gospodari sau, dacă place mai mult, în manageri de performanţă.